Slide background

Istoria Comunei Pietrari si a zonei

In lucrarea intitulata “Judetul Valcea” realizata de L. Badea si C. Rusenescu, aparuta in anul 1970 la Editura Academiei RSR, la pagina 110 se precizeaza :

Comuna Pietrari este amintita inca din anul 1536 cand este data in parte lui Negomir si Coman. Pe teritoriul satului, in primul razboi mondial, s-au purtat lupte, in amintirea eroilor neamului fiind ridicate “Monumentele eroilor”. Localitatea Pietrari este sediul festivalului folcloric “Hora costumelor” unde participa reprezentantii tuturor zonelor folclorice ale judetului Valcea, festival care are loc in luna aprilie. In comuna pot fi vizitate doua biserici din lemn din sec al XVIII-lea.”

   Cele doua sate componente au format comune separate pana in anii 1875-1876 cand au fuzionat si au constituit comuna Pietrari din judetul Valcea, Plasa Ocolul. Aceasta fuzionare a durat pana in anul 1890 cand din nou s-au despartit in doua comune distincte. In anul 1908 s-au reunit pana in anul 1924 cand iarasi s-au despartit in comune separate din cauza neintelegerilor , a luptei pentru preponderenta dintre locuitorii celor doua sate. Separarea a durat pana in anul 1942 , cand au fost iarasi reunite, pentru ca la 1 aprile 1943 sa se separe din nou. In sfarsit, in anul 1952 cele doua sate au fuzionat pentru ultima oara sub numele de comuna Pietrari, situatie in care se gasesc si astazi.

Desele fuzionari si dezbinari au avut la baza interese minore determinate de lupta pentru suprematie, pentru emanciparea spre care nazuiau locuitorii din satul Pietrari de Sus, considerandu-se neprivilegiati daca nu sunt comuna de sine statatoare. Aceasta pretentie a inceput sa fie puerila dupa anul 1900 ca urmare a construirii soselei nationale Tg. Jiu-Rm Valcea ce trece prin satul Pietrari si constituie artera de circulatie spre care focalizeaza ambele sate.

Pana in jurul anului 1900 nu se poate vorbi nici de granite stabile intre cele doua sate, intrucat in afara de unele masuratori ale mosiilor din perimetrul satelor, nu existau hotarnicii. Abia in anul 1901 inginerul V. Vladimirescu face o hotarnicie a satului Pietrari de Sus, in care se specifica toate granitele satului, inclusiv cele dinspre satul Pietrari. Cam in aceeasi perioada se intocmeste si hotarnicia satului Pietrari, urmand ca din acea perioada fiecare sat sa-si cunoasca atat hotarele cat si intinderea teritoriului.


   Straveche asezare de mosneni, comunitatea umana are origini indepartate pe aceste locuri. Urme materiale ale culturilor neolitice au fost identificate cu ocazia unor sapaturi intamplatoare in catunul Ograzi. Cu aceasta ocazie au fost scoase la iveala fragmente ceramice, topoare din piatra si bronz si urme de constructii in care materialul predominant era piatra. (din “Buridava – Studii si materiale nr. 4/1982”, pag. 261).

O alta descoperire (tot intamplatoare) s-a facut in satul Pietrari de Sus cand la 26 aprilie 1902 mai multi localnici au gasit in timpul lucrarilor agricole, in punctul "Tobulesti” un tezaur de monede geto-dace depozitat intr-un vas de lut. S-au putut recupera 44 de tetradrahme de tip Aninoasa-Dobulesti care se pastreaza la Institutul de Arheologie Bucuresti. (“Studii valcene nr. V/1982”, pag. 34).

La sfarsitul veacului al XVI-lea, izvoarele istorice scrise ne vorbesc despre satul Pietrari ca structura administrativa in judetul Valcea, ceea ce ne determina sa consideram ca satul feudal Pietrari se constituise pe vatra veche a comunitatii din neolitic. Anul 1536 ramane anul atestarii documentare a satului printr-un document dat de Radu Paisie Voievod prin care intareste “ocina” in Pietrari pentru “Negomir si fratele sau Coman”:

Din mila lui Dumnezeu, Io Radu Voevod si domn a toata tara Unguro-Vlahiei, fiul preabunului si marelui Radu Voevod.

Da domnia mea aceasta porunca a domniei mele lui Negomir si fratelui lui Coman si cu fiii lor, cati le va lasa Dumnezeu, ca sa le fie ocina in Pietrari, pentru ca au cumparat de la Stan pentru 260 aspri si iarasi au cumparat de la Albu pentru 260 aspri si iar au cumparat de la Stoica pentru 250 de aspri, si iar au cumparat de la Stanislav pentru 300 aspri si iar au cumparat de la Vladu pentru 150 de aspri si iar au cumparat de la fratele lui Oprea pentru 80 de aspri si iar au cumparat de la Stanislav pentru 80 de aspri si iar au cumparat de la Radu pentru 80 de aspri insa din matca raului pana in Valea Mare si intre iazul lui Carstian. Si iar au cumparat de la Radu pentru 120 aspri, 2 falci, si iar au cumparat de la Stoica o falca pentru 90 aspri si iar au cumparat de la Stan un loc pentru 55 aspri, iar apoi s-a radicat Negomir si cu fratele lui Coman de au schimbat cu Radu ot Pietrari si cu fratii lui. Astfel i-au dat locul din jos de Valea Ursului iar Radu si cu fratii lui au dat lui Negomir si fratelui sau Coman locul din sus de Valea Ursului, ocina pentru ocina si in camp si in munte si in toate.

Si iar a dat domnia mea lui Micleus si fratelui lui Dumitru ca sa le fie ocina in Pietrari, partea lui Negomir oricat se va alege partea lui, pentru ca au cumparat-o pentru 400 aspri … Si iar a dat domnia mea lui Radu si cu fratele lui Dumitru, ca sa le fie in Pietrari partea lui (…) din Valea Ursului, pentru ca au cumparat-o cu 440 aspri.

Si sa le fie din partea lui Radu jumatate pentru ca au cumparat pentru 60 de aspri. Si au dat domniei mele calul.

 

Numele comunei are mare vechime si asupra acestui fapt circula mai multe versiuni si anume:

casa-veche

  • datorita faptului ca majoritatea temeliilor caselor erau construite din piatra de rau stransa din albia paraului Otasau;
  •  in lucrarea intitulata “Valcea-ghid turistic”, autori V.Berbece, Costea Marinoiu, Aurel Matei, Ghe. Mamularu, din anul 1976, la pag. 108-109 se precizeaza ca denumirea localitatii Pietrari arata indeletnicirea straveche a locuitorilor de aici – carausia pietrei de var (calcar) de la Bistrita la Rm.Valcea – spre deosebire de cei care scot piatra din munte, o ard si se numesc “pietreni”;
  •  o alta varianta ar fi aceea ca cu mai mult de o jumatate de mileniu in urma s-au asezat pe valea Otasaului locuitori fugiti din zona de campie, de la Piatra Calmatui, din cauza navalirilor. Acestia, cautand un loc ferit de drumul de acces, un loc ascuns, o parte din fugari s-au asezat pe lunca paraului Otasau, intr-o zona ferita, de dealuri, iar alta parte mai spre sud unde in prezent se afla comuna Pausesti-Otasau care pe atunci se numea Paisesti. Se spune ca locuitorii din Paisesti veneau sa-si vada “fratii pietrari” denumirea provenind de la localitatea din care plecasera (Piatra Calmatui). Aceasta varianta nu este sustinuta de cercetarile facute in localitatea Pausesti-Otasau, fiind mai mult o legenda.
  • o alta varianta ar fi cea onomastica si anume ca denumirea de Pietrari ar veni de la numele boierului Pietraru care isi avea conacul in secolul trecut in punctul numit Schit; varianta aceasta este contestata de documentele care au vechime mai mare de 400 de ani.
  • in sfarsit, o ultima varianta este aceea ca numele localitatii ar veni de la o veche ocupatie a locuitorilor acesteia – caratul (cu carele) pietrelor de sare de la Ocnele Mari pe “Drumul Sarii”. (Arhivele Statului Valcea, cules de Ion Soare)

Dezvoltarea localitatii a fost legata de trecerea pe teritoriul actualei localitati a drumului subcarpatic existent inca de la inceputul organizarii politice a Tarii Romanesti care lega Turnu Severin de capitala tarii, Targoviste. Drumul era ferit de posibilele imixtiuni otomane si se afla sub protectia marelui Ban al Craiovei si facea legatura cu marele “drum al sarii” care cobora de-a lungul Vaii Oltului. Tot un “drum al sarii” era cel care pornea de la Ocnele Mari, trecea prin satul Barlogu, apoi peste dealul “Stramba”, prin Pietrari si ajungea in judetul Gorj, catre “schela Cladovei”. Sarea era transportata pe cai de povara si cu carute, iar pentru transport se platea vama.

Anul 1857 – in cei zece ani ce au urmat revolutiei de la 1848, starea satului romanesc in general si a celui valcean in special, era deosebit de grea. Astfel, relatiile dintre proprietar si arendasi pe de-o parte si clacasi pe de alta s-au inrautatit continuu dupa 1853. In arhiva Tribunalului Valcea se pastreaza din acelasi an (1857) cateva dosare care atesta actiuni mai mult sau mai putin violente ale locuitorilor satelor valcene impotriva proprietarilor si arendasilor. Astfel, “Gheorghe Ion Pietreanu si alti trei consateni din Pietrari l-au batut pe boierul de neam Ion Cismaru” (Arhivele Statului Valcea, Fond Tribunalul Judetean Valcea, dosarul 288/1857).

In timpul Unirii de la 1859, locuitorii celor doua sate au participat cu entuziasm la marele act istoric.

Izbucnirea Primului Razboi Mondial in vara anului 1914, a constituit o crancena si sangeroasa infruntare intre marile puteri imperialiste. Datorita asezarii sale la granita cu Austro-Ungaria, avand pe teritoriul sau importanta cale rutiera si feroviara ce urmareste Valea Oltului, judetul Valcea a fost antrenat odata cu primele dislocari de trupe in evenimentele anilor 1916-1918. Aici, pe Olt, s-au dat apoi grele lupte pentru apararea pamantului stramosesc si nu putini au fost aceia care s-au infratit cu tarana acestor meleaguri, pecetluind cu sange deviza “ Pe aici nu se trece! “. A urmat apoi ocupatia germana care a adus si acestui colt de tara distrugeri si pagube deosebite, unele dintre acestea ireparabile. Pagubele totale consemnate pentru judetul Valcea s-au ridicat la enorma suma de 56.075.752 lei, suma care nu a putut fi recuperata niciodata in totalitate. Mult mai insemnate au fost insa jertfele omenesti. Comuna Pietrari, desi nu s-a aflat in imediata apropiere a granitei cu Austro-Ungaria, si-a platit tributul de sange patriei mama.

Iata eroii cazuti pe campul de lupta in timpul acestui razboi:

Locotenent: Preot Barlogeanu Dumitru

Plutonier major: Gata Nicolae

Plutonier: Anescu Constantin

Sergent major: Duman Gheorghe Gh.

Sergenţi: Catrina Nicolae, Dinca Constantin, Duman Gheorghe, Ghiorma Stefan, Ionescu Gheorghe, Mares Constantin, Marinescu Gheorghe, Marinescu Ion, Nitu Gheorghe, Parvu Nicolae, Radu Nicolae, Stoica Gheorghe, Teodorescu Ion.

Caporali: Ciungu Ion, Duman Toma Gh., Marinescu Tudor, Sandoiu Nicolae, Simionescu Constantin. Soldaţi: Andrei Ion, Anescu Dumitru, Angelescu Vasile, Apostolu Eremia, Apostolu Marin, Apostolu Petre, Avram Constantin, Baltac Constantin, Baltac Nicolae, Babeanu Eugen, Babeanu Ion, Baluta Alexandru, Baluta Gheorghe, Baluta Ion, Barbatescu Tudor, Birlogeanu Ilie, Biidiba Ion, Bodescu Gheorghe, Bodescu Ion, Boldu Alexandru, Bordencea Zaharia, Bucheanu Nicolae, Buricea Iosif, Buriana Vasile, Buse Alexe, Calin Petre, Ceausescu Gheorghe, Ceausu Nicolae, Ceaprazaru Nicolae, Ceaprazaru Vasile, Chelcea Ion. Gh., Chelcea Ion T., Chituc Ion, Chilibar Toma, Cioca Ion, Cioca Nicolae, Cioca Toma, Ciungu Ion, Cimpeanu Dumitru, Cirtala Nicolae, Cirtala Tudor, Coman Tudor, Comanescu Gheorghe, Comanescu Ion, Cosma Constantin, Cretu Gheorghe, Culin Gheorghe, David Nicolae D., Davidescu David, Delcea Grigore, Diaconescu Constantin, Diaconescu Ion, Diaconescu N., Diaconescu Petre, Diaconu Ion, Dinitoiu Florea, Dragan Dumitru, Dragan Dumitru I., Duman Nicolae Gh., Duman Toma I., Dumitrescu Constantin, Dura Ion, Duta Constantin, Enache Ion, Enache Ion Gh., Fieraru Toma, Folescu Gheorghe, Folescu Ion, Folescu Mihail, Folescu Nicolae, Ganila Constantin, Gheorma Dumitru, Gheorma Ion, Ghetu Ion, Gogete Alexe, Goghete Alexandru, Goghici Constantin, Gorun Nicolae, Hangiu Vasile, Higiu Vasile, Ionescu Gheorghe B., Ionescu Toma, Manu Ilie, Manu Ion N., Marinescu Alexandru, Marinescu Tudor GH., Marinoiu Ion, Matei Gheorghe, Manoiu Constantin, Manoiu Ion, Merfu Ion, Mesteru Ion, Mihai Ion, Mitroi Constantin, Mitroi Tudor T., Miulescu Stefan, Moghina David, Moraru Nicolae, Motea Constantin, Munteanu Nicolae, Murga Haralambie, Necula Iorgu, Neghinea Ion I., Neghinea Ion N., Niculescu Constantin, Ocroteala Gheorghe, Ocroteala Nicolae, Pasare Ion, Parantuca Nicolae, Patira Constantin, Pavel Ion, Pavel Nicolae A., Paunescu Constantin, Papuran Gheorghe, Pelesca Gheorghe, Pelesca Pavel, Pelesca Petre, Petrache Ilie, Petrache Ion, Pitigoi Fotache, Pitigoi Nicolae, Popa Ioan C., Popa Stefan, Popescu Gheorghe, Popescu Ion, Preda Ion, Preda Toma, Purece Stefan, Rada Gheorghe, Rada Nicolae, Rada Toma, Radu Iacob, Radu Nicolae, Radescu Constantin M., Radescu Ion, Rosu Ion, Rosu Nicolae, Rujan Toma, Sacerdoteanu Gheorghe, Scurtu Ilie, Simion Constantin Gh., Simulete Dumitru, Sitaru Constantin, Sitaru Nicolae, Sirbu Alexandru, Sirbu Ion, Sirbu Nicolae, Solomon Gheorghe, Sosoaca Nicolae, Stanila Nicolae, Stoica Ion, Stroescu Nicolae, Surdu Gheorghe, Sovii Gheorghe, Sovii Ion, Stefanescu Dumitru, Tandalau Gheorghe I., Tandalau Solomon, Tarita Dumitru, Tevelei Constantin, Tomescu Toma, Trasca Gheorghe, Tarina Dumitru, Ticu Constantin, Vintilescu Gheorghe, Vintilescu Gheorghe I., Vintilescu Ilie, Vlasnita Nicolae, Zamfirescu Ion.

caligraphic-vector

Intre 24 si 28 august 1944, armata si formatiunile de lupta patriotice au curatat intreg teritoriul judetului Valcea de trupele hitleriste. (“Contributii la istoria locala privind desfasurarea insurectiei din august 1944” din “Anale de istorie”, Anul XX, nr.4/1974, pag. 115-117).

Numerosi locuitori ai comunei Pietrari au participat la luptele crancene duse pentru alungarea dusmanului de pe pamantul patriei si in continuare, de pe teritoriile Ungariei si Cehoslovaciei pana la infrangerea definitiva a Germaniei hitleriste. In focul marilor batalii pentru dezrobirea pamantului stramosesc si eliberarea popoarelor de sub dominatia fascista in Transilvania, la Tisa, in Muntii Tatra, au cazut eroic multi fii ai comunei, spre cinstirea lor si a neamului. Va prezentam mai jos numele eroilor cazuti in razboi intre anii 1941-1944, nume ce sunt trecute pe cele doua monumente dedicate eroilor :

Monumentul eroului comuna pietrariMONUMENTUL EROILOR DIN PIETRARII DE SUS

Berbecel T. Gheorghe; Buruiana Constantin; Capatanescu Gheorghe; Capatanescu Dumitru; Cartala Toma; Duta T. Ion; Iana Gherghe (SERGENT); Ionescu Constantin; Manea Nicolae; Marinoiu Mihail; Marinescu Gh. Nicolae; Mantea Virgil; Mesteru Titu; Mitroi C. Tudor; Moghina Ilie; Moghina Nicolae; Motea Gheorghe; Murga Constantin; Nastoiu Gheorghe; Nicolaescu T. Alexandru; Nita I. Constantin; Opran Stefan; Pana C. Constantin; Pavelescu I. Victor; Popescu Dumitru (SERGENT); Ploaie N. Vasile; Stroescu Victor; Tanase N. Gheorghe; Tarata Tudor; Tapus I. Nicolae; Uscatu Gheorghe; Vlajnita Nicolae.

MONUMENTUL EROILOR DIN PIETRARII DE JOS

Merisescu Ion (LOCOTENENT); Furtuna Gheorghe (SUBLOCOTENENT MAJOR); Barbatescu Dumitru; Moghina Victor; Motea D. Ion; Florea D. Gheorghe; Vintilescu Nicolae; Matei Iorgu; Miulescu Gheorghe; Ghiorma Trifon; Tevelei Nicolae; Cartala Victor; Simion Ion; Simion Gheorghe; Scurtu Iustin; Florea Nicolae; Delcea Nicolae; Nicula Anania; Capanu Constantin; Vulpe Ion; Cartala Dumitru; Moghina Ilie; Delcea Grigore; Barbu Constantin; Trasca Gheorghe; Radu Nicolae; Capanu Stefan; Patira Gheorghe; Marinoiu Constantin; Manu Constantin; Iana Gheorghe; Smeu Constantin; Popescu Ion; Barbatescu Constantin; Popescu Valentin; Iana Ion; Neghina N. Ion; Neghina I. Ion; Niculescu Constantin; Nicula Iorgu; Ocroteala Gheorghe; Ocroteala Nicolae; Petrache Ion; Preda Ion; Parantuca Nicolae; Paunescu Constantin; Patira Constantin; Petrache I. Ilie; Pitigoi Nicolae; Purece Stefan; Popa Stefan; Pavel Ion; Pitigoi Fotache; Popescu Ion; Popescu Gheorghe; Rada Gheorghe; Rosu Nicolae; Rosu Ion; Radescu Ion; Scurtu Ilie; Simulete Dumitru; Sitaru Constantin; Sosoaca Nicolae; Stanila Nicolae.

Caracterizarea fizico geografica a comunei Pietrari

Resurse minerale

Cea mai importanta bogatie minerala de care dispune comuna este izvorul de ape sarate din punctul “Baile Sarate” unde s-au construit cateva cabine simple folosite la tratarea afectiunilor reumatice.

Analiza reliefului

Comuna Pietrari este cuprinsa in marea unitate de relief a Subcarpatilor – sectorul dintre Olt si Dunare – avand forma unui bazinet – depresionar inconjurat de dealuri, fie de incretire spre nord – vest, fie de sedimentare spre sud si spre nord – est. Din punct de vedere al unitatilor de relief, teritoriul se grupeaza in cele trei zone amintite anterior si anume: zona vaii Otasaului, zona vaii Sarata si zona de dealuri din partea de vest a comunei. In cadrul acestor zone se disting urmatoarele elemente ale unitatilor geomorfologice :

  • coline
  • dealuri
  • valea Otasaului
  • lunca ingusta a paraului Otasau
  • terase

Clima

Pentru caracterizarea conditiilor de clima ale localitatii s-au folosit date din “Atlasul climatologic” si datele climatice inregistrate la statia meteo Rm.Valcea.
Temperatura medie anuala este de circa 9°C (dupa Atlasul climatic). Cea mai scazuta temperatura medie anuala la Rm.Valcea se inregistreaza in luna ianuarie (-2,4°C), iar cea mai ridicata temperatura medie anuala se inregistreaza in iulie (+21,3°C). Amplitudinea termica anuala, care reprezinta diferenta intre temperatura medie anuala cea mai ridicata si temperatura medie anuala cea mai scazuta, este de 23,7°C.
Primul inghet apare de obicei in prima jumatate a lunii noiembrie, iar ultimul inghet isi face simtita prezenta in a doua jumatate a lunii aprilie. Se intampla uneori ca primul inghet sa se faca simtit si in ultimele zile ale lunii octombrie, iar primul inghet intarziat, in a doua jumatate a lunii noiembrie.
De asemenea, cel mai timpuriu ultim inghet apare cu 7-8 zile inainte de incheierea lunii martie, iar cel mai tarziu ultim inghet isi face simtita prezenta si la 15 mai.
Astfel, durata medie a intervalului de zile fara inghet este de aproximativ 148 zile. Nebulozitatea se incadreaza in general in grupa 0-10, cea mai mare inregistrandu-se in noiembrie si decembrie, iar cea mai mica fiind observata in iulie - august. Amplitudinea anuala a nebulozitatii este de 3,2.

Precipitatiile. Cantitatile cele mai ridicate de precipitatii se inregistreaza in lunile mai si iunie, iar cele mai reduse cantitati medii lunare de precipitatii se inregistreaza in lunile ianuarie si februarie. Cantitatea medie anuala de precipitatii inregistrata la Rm.Valcea este de 820,7 mm/an.

Vanturile dominante sunt cele dinspre sud si nord atat iarna cat si vara; ele se infiltreaza in lungul albiei paraului Otasau si ocolesc dealurile care formeaza un scut protector pentru vanturile care bat dinspre est sau vest. Ca regim, vanturile sunt de tip neregulat. Aceste vanturi sunt retinute de catre dealurile inconjuratoare, fapt care face ca bazinul Otasaului sa se bucure de o clima blanda. Se inregistreaza uneori zile in care aerul este asa de linistit incat fumul care iese din hornuri, nu se abate de la verticala, saltandu-se ca niste coloane deasupra caselor. Tot ca o conditionare a dealurilor inconjuratoare, vanturile nu produc pagube, intensitatea lor fiind scazuta, iar iarna nu se inregistreaza geruri prea mari pe perioade mari de timp. Acest fapt este demonstrat si prin aceea ca paraul Otasau, desi cu debit scazut, iarna nu a inghetat niciodata complet.

Reteaua hidrografica

Principalul curs permanent de apa de pe teritoriul comunei Pietrari este paraul Otasau, care traverseaza comuna pe directia NE-SV avand o vale relativ adanca si care taie depozitele cuaternare. Acest parau este afluent pe stanga al Bistritei Valcene. Izvoraste de sub varful Vanturarita al Muntilor Buila din masivul Muntilor Capatanii si se varsa in Bistrita langa satul Sareni.

Are o lungime totala de peste 28 km si o suprafata a bazinului sau hidrografic de 106 kmp.

Acest parau strabate comuna pe o lungime de 3,5 km fiind cel mai important afluent al Bistritei Valcene si colecteaza toate apele in general temporare de pe teritoriul localitatii.

Sursele de alimentare cu apa potabila sunt in general izvoarele si puturile, iar cursurile de apa temporara se alimenteaza atat din izvoare cat si din precipitatii.

Trebuie facuta precizarea ca in satul Pietrari de Sus la “Baile Sarate” si in “Urzicari” din satul Pietrari sunt izvoare cu ape sarate. De asemenea, la forajele facute in timpul lucrarilor pentru alimentarea cu apa a localitatii s-a analizat stratul acvifer situat la adancime si s-a descoperit ca la 180-200 m apele sunt sarate. Apele sarate din satul Pietrari de Sus sunt deja folosite pentru tratamentul afectiunilor reumatismale, dand rezultate incurajatoare.

Compozitia chimica a apelor freatice este corespunzatoare, majoritatea fiind potabile, cu exceptia celor de sub dealul “Picurel” la care a fost evidentiata concentratia prea mare de amoniac, ceea ce le face inutilizabile pentru baut. Totusi, trebuie mentionat faptul ca apele din Pietrari sunt bogate in calcar, iar in unele puncte, mai ales acolo unde stratul acvifer este dezvoltat pe marne sau argile, apa are concentratie mai mare de saruri minerale, iar apele au un gust salciu.

 

Vegetatia si fauna

  • Vegetatia

In functie de patura de sol si conditiile climatice, vegetatia de pe intinsul comunei Pietrari este variata.

Zona vailor de pe cursurile torentiale este marginita de vegetatie de lunca formata din arini, salcii si rogoz. Acest tip de vegetatie de lunca, formata din arbori de esenta moale, se gaseste si in lunca paraului Otasau, formand o perdea de protectie a malurilor impotriva eroziunii torentiale.

Pornind de la o analiza sumara a plantelor existente pe teritoriul comunei, am reusit sa distingem urmatoarele plante din flora locala: Helicrisum bracteatum, Daucus carota, Cornus mas, Tripholium arvense, Leucopodium clavatum, Fragaria viridis, Clematis vitalba, Euphorbia cuparisias, Viola tricolor, Hedera helix, Ranunculus bulbosus, Tripholium pratense, Salvia nemorosa s.a.

Vegetatia din bazinetele depresionare este formata din ierburi de fanete – in special graminee: golovat, obsiga, firuta de padure si de livada, fraga de camp, cimbru, lacramioare, piciorul caprei, etc.

Stratul ierbos din gorunete si fagete este format din flora de mull cu graminee, flora acidofila, subarbusti acidofili si xerofili – rugul, porumbarul, murul etc. Flora de mull din gorunete si sleauri are cam aceeasi componenta ca in fagete: vinarita, trepadatoarea, laptele cainelui, sanisoara, urzica moarta, mierea ursului etc.

Padurile din perimetrul comunei, ce se intind pe circa 490 ha, sunt formate din fag, gorun sau paduri de amestec. Raspanditi prin aceste asociatii vegetale, se mai gasesc: teiul, carpenul, jugastrul, ciresul, frasinul.

Padurile de pe dealurile mai joase, cu inaltimi de pana la 500 m si cele de pe interfluvii se prezinta ca un mozaic de foioase, arareori intalnindu-se o padure de fag sau de stejar fara a fi in amestec si cu alti arbori. Versantii dealurilor au fost plantati cu salcam, dar si aici se gasesc in amestec cu plopul, mesteacanul sau alunul ca subarboret. Cele mai compacte corpuri de padure se gasesc in zona de dealuri ce prezinta diferite expozitii si pante ce adesea depasesc 35°- 45°.

In zonele inmlastinite care se gasesc din loc in loc, atat pe terasa Otasaului cat si in bazinetele depresiuni (Rovina, Sangeret, Tinisoare, Sub Grosi, Aninis, La Lac) se gaseste o vegetatie tipica de balta formata din : rogoz, parul porcului si pe alocuri, papura.

  • Fauna

lup-in-padure

Pe dealurile inconjuratoare, in padurile amestecate de foioase, se gaseste o mare varietate de animale: de la lupi si vulpi pana la viezuri, iepuri, veverite si soareci de camp. In ultimii ani, caprioarele, inmultindu-se, au coborat in plantatiile de meri si pruni, plantatii facute in masiv pe o suprafata de circa 200 ha. Pasarile, sunt si ele pe cat de variate ca specii, pe atat de raspandite – alaturi de ciocanitoare,mierle, ghionoaie, se gasesc vrabii, pitigoi, cinteze, ciocarlani, pupeze, cuci, pitulici, pasari care, de primavara pana toamna tarziu, umplu padurile cu cantecele lor. Incepand din aprilie isi fac aparitia berzele si cucii care stau pana in septembrie, dupa care se indreapta spre tarile calde, ramanand pe teritoriul comunei numai pasarile care stau permanent pe aceste meleaguri.

In apa Otasaului se gaseste o varietate de pesti migratori mai ales din speciile de trecere de la apele de munte la cele de campie. Piscicultura nu are nici o importanta pentru comuna. In balti se gasesc broaste, iar ici-colo si broaste testoase de dimensiuni mici.
Marea varietate biogeografica impune o atentie sporita din partea localnicilor, iar ca o masura de sporire a patrimoniului cinegetic am preconiza refacerea patrimoniului forestier, starpirea daunatorilor, asigurarea hranei pe timpul iernii, precum si asigurarea linistii padurii.

Economia comunei Pietrari

Functia agricola a localitatii

Suprafata totala a comunei Pietrari este de 1947 ha, din care suprafata agricola totala este de 1405 ha ce este defalcata astfel:

  • arabil 413 ha
  • pasuni 255 ha
  • fanete sau pajisti naturale 431 ha
  • livezi 330 ha
  • alte categorii de terenuri 518 ha din care :
  • paduri 342 ha
  • drumuri 43 ha
  • ape si balti 29 ha
  • terenuri nefolosite 13 ha
  • zone construite 91 ha

Structura terenurilor pe forme de proprietate

Desfasurarea procesului de privatizare in agricultura a produs mutatii radicale in structura pe forme de proprietate a terenurilor. Totusi, avandu-se in vedere faptul ca localitatea Pietrari nu a fost supusa in trecut procesului de colectivizare, iar terenurile au apartinut si inainte de 1989 diferitilor proprietari, procesul de privatizare a agriculturii din localitatea Pietrari a fost marcat numai de aplicarea legii 18/1991 prin care 1280 proprietari de pamant au primit titluri de proprietate. Cei 1280 de proprietari de pamant pot fi grupati astfel:

dupa suprafata de teren detinuta :

  • pana la 1 ha 788 detinatori
  • pana la 1-3 ha 393 detinatori
  • pana la 3-5 ha 33 detinatori
  • peste 5 ha 62 detinatori

dupa categoria sociala a proprietarilor :

  • agricultori 870
  • salariati 240
  • pensionari 170.

dupa domiciliul detinatorului :

  • domiciliat in localitate 1190
  • domiciliat in alte localitati 90
  • Pe teritoriul localitatii nu exista unitati agricole cu capital integral de stat sau cu capital mixt.

Pomicultura

Ca si viticultura, pomicultura are o veche traditie in economia agrara a Romaniei, prezentand o serie de similitudini cu cele ale viticulturii: folosirea terenurilor in panta, soluri cu fertilitate redusa, versanti cu expunere estica, sudica sau vestica.

Prin suprafata de 330 ha ocupata cu livezi, comunei Pietrari ii este mentionat caracterul de grupare pomicola. Aceasta se incadreaza in regiunea pomicola sud-carpatica (situata in sudul Carpatilor Meridionali).

Soiurile de pomi cultivati in comuna Pietrari sunt: meri, peri, gutui, pruni, caisi, piersici, ciresi, visini, nuci, corcodusi, etc.

Numarul pomilor si procentul ocupat de acestia in structura livezilor de pe teritoriul comunei este urmatorul:

  • meri 45 ha (13,6%) 6500 buc.
  • peri 10 ha ( 3%) 1000 buc.
  • pruni 268 ha (81,2%) 32000 buc.
  • nuci izolati 1700 buc.
  • alti pomi 2,2%.

Cresterea animalelor

Un rol deosebit de important in cresterea animalelor il reprezinta valorificarea potentialului de pasuni si fanete naturale care constituie baza furajera alaturi de plantele furajere.

In comuna Pietrari pasunile si fanetele ocupa o suprafata de 686 ha si se inscriu in cadrul pasunilor si fanetelor de dealuri si podisuri. Intre plantele de nutret cultivate, suprafetele cele mai mari le ocupa lucerna cu 70 ha la care se adauga trifoiul si radacinoasele pentru nutret si nutreturile concentrate formate din boabe de porumb, ovaz si orz macinate.

Apicultura

In linii mari dispune de o baza melifera corespunzatoare, prin faptul ca se gasesc in padurile de amestec din zona salcami, tei, salcie, suficiente pentru cele 390 familii de albine. Pe teritoriul comunei nu sunt decat trei sau patru locuitori care au mai mult de 30 de familii de albine, ceilalti ocupandu-se doar de 2-5 familii de albine pentru a avea miere in gospodarie. Doar acei crescatori care au mai multi stupi practica “stuparitul pastoral” (transhumanta stupilor), lucru care se petrece la infloritul salcamului si al florii soarelui, plante melifere mai putin raspandite pe teritoriul comunei.

Sericicultura

Cu toate ca in prezent aceasta indeletnicire nu mai este intalnita pe teritoriul localitatii, consider necesara mentionarea sa datorita faptului ca in trecutul nu prea indepartat, cresterea viermilor de matase era o ocupatie traditionala a locuitorilor comunei, putine fiind gospodariile care nu se ocupau de cresterea si ingrijirea lor.

In urma cu aproape 25-30 de ani sericicultura se practica pentru nevoile textile ale familiilor. Mai apoi aceasta ocupatie a fost data uitarii, tot asa cum si cultivarea inului si canepii a disparut din indeletnicirile locuitorilor comunei.

In perioada anilor 1970-1980 sericicultura cunostea o revenire in actualitate prin ingrijirea de catre elevii scolilor generale a viermilor de matase, obtinandu-se productii de 40-50 kg gogosi de matase. Pentru cresterea acestora se plantasera in mod special pe lotul experimental al scolii, duzi a caror frunza era folosita in acest scop.

 

Functia forestiera

Suprafata ocupata de paduri este de 496 ha ceea ce reprezinta mai mult de un sfert din intreaga suprafata a comunei.

Intreaga suprafata impadurita este impartita in 27 parcele (trupuri de padure) cuprinse intre 3 si 18 ha/parcela: 1. Trupul Sipote; 2. Trupul Suvita Mare; 3. Trupul Melia; 4. Trupul La Viezuini; 5. Trupul Coasta Nitului; 6. Trupul Dupa Pisc; 7. Trupul Coasta Pietrarilor; 8. Trupul Stivituri; 9. Trupul Tinisoare; 10. Trupul Noroaie; 11. Trupul Coastele Cernii; 12. Trupul Valea Neaurii; 13. Trupul Fata Ratei; 14. Trupul Grindei; 15. Trupul Sub Fata (I); 16. Trupul Sub Fata (II); 17. Trupul Aninisului; 18. Trupul Plopet (I); 19. Trupul Plopet(II); 20. Trupul Sub Dos; 21. Trupul Deal Schiopu; 22. Trupul Rachitele; 23. Trupul La Rapi; 24. Trupul Crangul Cucoanei; 25. Trupul Mlaci; 26. Trupul Tuturi; 27. Trupul Tarca.

Cea mai mare parcela este cea din punctul “Sipote” de 18 ha, iar cea mai mica este cea din punctul “Grindei” de numai 3 ha. Suprafata medie a parcelelor este de 3,8 ha.

Padurea comunala Pietrari este situata in hotarul comunei, facand parte teritoriala din unitatea de padure Valea Otasaului, iar parcelele 24-27 din districtul Govora. Criteriul care a stat la baza constituirii acestei paduri a fost satisfacerea cerintelor locale cu lemn de constructii si lemn de foc.

Arboretele padurii comunale Pietrari sunt situate in zona dealurilor mijlocii cu altitudine medie de 500 m, in arealul goruneto-fagetelor. Datorita taierilor repetate in crang si pasunatului intens practicat in aceste arborete, productivitatea acestora nu reflecta potentialul stational. Astfel, 20% din arborete au o consistenta si o compozitie scazuta (18% din acestea nu mai sunt specii de baza).

Referitor la gospodarirea din trecut, se poate spune ca pana in anul 1948 arboretele au apartinut diversilor proprietari, dupa care au fost incluse in patrimoniul forestier. Dupa anul 1950, cand s-a constituit padurea comunala din Pietrari, s-a facut reorganizarea productiei prin crang cu un ciclu de 30 de ani. In urma operatiunilor de intretinere si prin interzicerea pasunatului s-a reusit sa se obtina o sporire a productivitatii arboretelor. In prezent padurea comunala a fost restituita vechilor proprietari conform Legii 18/1991.

Tipuri de padure:

  • faget de deal cu flora de mull ( pe 53,7 ha = 39%)
  • gorunete-fagete cu flora de mull ( pe 19,5 ha = 11%)
  • faget cu Carex P. ( pe 50,1 ha = 36%)
  • gorunet normal cu flora de mull ( pe 19,5 ha = 11%)

Din aceasta prezentare rezulta ca 50% din statiuni sunt de productivitate superioara si 50% de productivitate medie. Sub actiunea factorilor antropici numai 18% din arborete sunt naturale, celelalte fiind realizate prin impaduriri.

Tipuri de soluri. Pe o suprafata de 104,6 ha, adica 75% din suprafata totala se gasesc soluri brune de padure, iar pe 35,5 ha (25%) sunt soluri brune de padure slab-mediu podzolite.

Functia turistica

In prezent activitatea turistica la nivelul localitatii este aproape inexistenta, deoarece localitatea Pietrari nu a intrat in circuitul turistic national si cu atat mai putin in cel international.

Sat de “mosneni” cu o vechime de peste 500 de ani, situat intr-o “caldare” depresionara marginita de jur-imprejur de dealuri cu altitudini cuprinse intre 450 si 600 m, favorizata de un climat de adapost, cu ierni nu prea aspre si cu veri cu un grad de continentalism ca si podisurile, cu temperaturi moderate (maxima absoluta in jur de 38°C), situat in apropierea unor localitati cu un important potential turistic si balnear (Horezu, Govora), cu paduri de foioase si cu livezi de pomi fructiferi care ”imbraca” dealurile pe care se intinde asezarea, cu oameni ospitalieri, cu lipsa unei poluari care sa altereze habitatul, consider ca localitatea noastra ar putea totusi sa fie luata in seama pentru potentialul turistic pe care il poseda. De asemenea, gospodariile nou construite care beneficiaza de un confort sporit si de dotari casnice moderne ar putea practica o forma de agroturism cu pensiune completa, toate alimentele putand fii produse in gospodariile proprii, Astfel veniturile zilnice ale unor familii ar putea fi majorate prin aceasta forma de turism.

In comuna exista monumentul istoric “Schit” ridicat in anul 1728 de episcopul Climent al Ramnicului si care, in urma unei reconditionari, ar putea constitui un punct de atractie. In prezent biserica nu este vizitata desi dispune de importante elemente de atractie: usa de la intrare sculptata in piatra cu motive florale, pictura originala si cateva relicve.

Prin asezarea sa, comuna constituie un loc obligatoriu de trecere al turistilor spre manastirile Hurez, Arnota, Manastirea Dintr-un Lemn de la Serbanesti sau culele de la Maldaresti, fapt ce amplifica functia turistica a localitatii.

Frumusetea peisajului, impusa de forma de bazinet atribuie un plus de atractivitate zonei Pietrarilor, la care se adauga si frumoasa panorama a Muntilor Capatanii ce se profileaza in zare. Existenta izvoarelor sarate recomandate in tratarea bolilor reumatice, precum si amenajarea rudimentara a unor cabine de bai calde si reci, cu activitate sporadica in sezonul calduros, imprima localitatii si un caracter balnear, deocamdata destul de timid.

Arhitectura populara locala caracterizata prin case cu un singur nivel prevazute cu verande sprijinite pe stalpi de lemn frumos ornamentati sau pe stalpi de ciment, portul popular compus din costume nationale cusute pe rosu, purtatul maramelor, camasile cu fusta lunga cu rauri la poale, la barbati, sunt trasaturi etnografice specifice localitatii si daca ar fi puse in valoare, ar putea mari atractivitatea turistica.

Cele trei balciuri care se organizeaza in comuna anual, constituie tot atatea momente de realizare a unui schimb de experienta pe teme etnografice, mai ales ca odata cu balciul din 16 aprilie se organizeaza, incepand din 1970, actiunea intitulata “Hora costumelor”, la care participa si locuitori ai comunelor invecinate. Organizarea anuala a “Horei costumelor”, manifestare culturala care a intrat in traditia localitatii, face sa creasca renumele acesteia.

In viitor, prin extinderea si modernizarea cabinelor pentru baile sarate (care au fost retrocedate vechilor proprietari si ar putea fi amenajate de un investitor particular), prin infiintarea unei mici statiuni balneoclimaterice, se poate amplifica atat functia balneara cat si cea turistica a comunei. Se impune de asemenea organizarea unui muzeu al satului in care sa se adune relicve si elemente de arta populara, de folclor, de numismatica, de pe intinsul intregii zone, ceea ce va putea grabi intrarea comunei in circuitul turistic al judetului.

Slide background

Traditiile comunei Pietrari

Mestesuguri traditionale

Vechimea practicarii mestesugurilor pe teritoriul actualului judet Valcea se pierde in trecutul mai indepartat. Avand la indemana bogate resurse de materie prima: lemn, lut, piatra, piele, lana, canepa, metale etc., populatia valceana a practicat pe scara larga numeroase mestesuguri de straveche traditie si care au avut o profunda semnificatie in cultura si civilizatia populatiei de aici. Activitatile legate de implinirea celor trei nevoi elementare ale existentei umane – pregatirea si procurarea hranei, protejarea corpului prin imbracaminte, construirea unui adapost – si cele impuse de exercitarea principalelor ocupatii, avand drept scop tocmai satisfacerea necesitatilor vitale au determinat in scurgerea timpului crearea unor mari serii de unelte si obiecte imbracand diverse forme, impodobite in multe feluri, realizate din materiale variate si lucrate intr-o gama extinsa de tehnici. Aceste unelte si obiecte cu rost primordial, functional sunt rezultatul practicarii mestesugurilor.

Cu vremea, o parte din mestesugurile populare s-au specializat in producerea de obiecte a caror functie utilitara, o data cu transformarea conditiilor de viata, nu mai este cautata, calitatile artistice fiind cele apreciate in primul rand; in acest fel s-a produs o specializare in domeniul mestesugurilor, cele “artistice” constituindu-se intr-o categorie aparte.

Si in comuna noastra, ca si in celelalte sate si comune din judet se practicau si se mai practica diverse mestesuguri, fara insa sa evolueze intr-un sens estetic foarte pronuntat. Dintre mestesugurile traditionale practicate in Pietrari pot fi mentinate: dogaritul, dulgheria, tamplaria, pietraritul, zugravitul, care faceau parte din mestesugurile barbatesti, si cusutul si tesutul textilelor de interior si al obiectelor de port popular care s-au dezvoltat ca adevarate mestesuguri artistice. Iarna, in mijlocul odaii de locuit, alteori in odaia buna, gospodina aseza altadata razboiul de tesut in care facea panza, paturi, scoarte “de perete” si “de pat”, fete de masa, servete, perdele. De asemenea, tesea obiecte de port pentru membrii familiei:braie, bete, altita pentru camasi si ii, carpe, marame, zavelci, valnice numite si “oprege”. Cand nu tesea iarna, dar si vara, cosea flori la camasile barbatesti si femeiesti, la zavelcile de fata si de spate, la basmalele de perete sau la cele de nunti (“de plosca”, “de brad”, “de mire”), facea “chei” si creturi la camasi s.a.m.d. Incaltamintea folosita in acele vremuri era opinca, straveche in portul popular romanesc si purtata atat de femei, cat si de barbati. Era confectionata atat din piele de vita cat si din piele de porc, cu o forma mai proeminenta, cu motul ca o creasta si era legata de picior cu “nojite” din curele de piele. Femeile purtau in opinci “tureci” sau “caltuni” croiti pe picior si ornamentati cu “gaitane” (“flori din gaitane”) sau cu cusatura pe marginea caltunilor.

In “Dictionarul geografic al judetului Valcea”, Bucuresti, 1893, scris de C. Alessandrescu pentru “Pietrari de Jos” sunt mentionate ca mestesuguri traditionale dulgheria si rotaria. Profilul ocupatiilor din aceasta zona era mixt si se baza pe agricultura, pomicultura si cresterea mixta de animale. Deficitul de produse agricole era intregit prin schimbul variatelor produse mestesugaresti. Mestesugurile intregeau astfel ocupatiile agricole si pastorale, fiind practicate pe indelete , iarna sau in perioadele dintre muncile agricole, pomicole, viticole etc. In prezent, mestesugurile sunt practicate doar sporadic. Confectionarea de costume populare, tesutul si cusutul diverselor obiecte sunt ocupatii aproape disparute, tineretul nefiind interesat de reluarea, chiar si intr-o alta forma a acestora. Generatiilor viitoare nu le va mai ramane decat cunoasterea vechilor costume din cartile sau muzeele de specialitate

 

Portul popular

Costumul popular barbatesc

Vesmintele barbatesti sunt mai reduse in componenta costumului si au o ornamentatie mai simpla decat cea a costumelor populare femeiesti.

Componenta costumului: se compune din caciula sau palarie, camasa, cioareci (nadragi sau itari), brau, bete si incaltaminte. In anotimpul racoros suba si cojocul completau costumul popular.

Caciula – era confectionata din blana de miel neagra, iar in vechime avea forma rotunda care mai apoi s-a schimbat sub forma de caciula “motata”. Palaria era purtata in trecut cu borul ridicat.

Camasa – putea fi intalnita sub trei forme: camasa dreapta, de veche traditie; camasa cu poale si camasa cu platca si poale.

® Camasa dreapta reprezinta forma de camasa clasica in portul popular barbatesc. Ornamentatia ei se realiza, in general, prin cusaturi in alb. Cheita era mai dezvoltata avand un rol principal in ornamentarea camasii. Decorul redus al camasii barbatesti, in afara de cheita, este plasat pe guler, sub forma cusaturii “pe dos”sau cu “rauri la un fir urzit si umplut “; la gura este tivita cu “tiv cu obinzea” sau “colti cu ingraditura cu tighel”, iar la tivul manecii si la poale apare “sebacul”.

® Camasa cu poale reprezinta prima faza dupa camasa dreapta si este confectionata scurta pana la mijloc de unde i se adauga poalele compuse din 4-5 foi incretite.

® Camasa cu platca si poale este ultima faza a camasii taranesti si are ca element reprezentativ gulerul lat si rasfrant, iar pe umeri o platca de care se prind fata si spatele camasii incretite. Maneca se termina in manseta. Stilul ornamentatiei este diferentiat – inclina spre motive florale policrome, cusute cu matase vegetala.

Cioarecii erau confectionati din dimie tesuta in patru ite, din lana si, indesata la piua. Vara se purtau itari din panza. Croiala pastra forma generalizata cu “tur”, “craci”, “clin” si “ghizde”, fiind incheiati cu cusatura pe muche.Erau ornamentati redus cu gaetane negre.

Braul care incingea mijlocul era ales in razboi.

Pieptarul si cojocul au devenit de-a lungul timpului, prin insusirile de frumusete ce le-au dobandit, unele dintre cele mai pretuite piese de port ce impodobeau si costumul de sarbatori. Aceste piese ale portului popular au avut un rol aparte si in ceremonialul de nunta: mirele avea obligatia sa poarte pieptar, iar cojocul nu trebuia sa lipseasca din lada de zestre a miresei.

Suba este o alta piesa de port popular, folosita in anotimpurile racoroase si care se prezenta ca o haina larga si lunga, impunatoare prin dimensiunile ei mari si care pastreaza, in general, aceeasi forma atat in portul popular femeiesc, cat si in cel barbatesc; diferentieri apar numai in modul de ornamentare.

Costumul popular femeiesc

In aceasta arie etnografica, costumul popular femeiesc se compunea in trecut din:

  • camasa cu clini si altoaie, cu gura in fata, pe umar sau la spate si cu bratara la maneca si decoltata ori cu altita, incret, clin strans si cu randuri cu sau fara sebace alternante, ori cu maneca si pieptul in “blana”.
  • zavelca, alba in fata si rosie, inscortata, in spate sau opreg cu zavelca.
  • brau si bete cu margele, iar in cap, capatai sau carpa (“carpoi”).

Piesa cea mai importanta a costumului femeiesc o constituie camasa, ea pastrand intregul echilibru prin proportii, décor si cromatica, determinand piesele ce alcatuiesc ansamblul. Croite din panza de canepa sau in, mai tarziu din bumbac, partile componente ale camasii sunt incheiate cu ajutorul “cheitelor” care au rolul de a realiza asamblarea, formand o schema urmarita de ornamentatia camasii si avand totodata rolul de podoaba prin forma si coloritul variat. Stranse la gat cu o bentita, cu manecile lungi, camasile cu poale, urmaresc indeaproape linia corpului. Se caracterizeaza de asemenea prin maneca foarte larga “din doua foi”, stransa cu bentita la incheietura mainii, gulerul strans la baza gatului si incheiat cu un nasture sau cu siret.

Compozitia ornamentala a camasii, determinata de tipul de croi careia ii apartine, se bazeaza pe alternanta dintre petele de culoare si albul fondului, decorul fiind concentrat pe umeri, brate si piept. Altita, incretul si raurile sunt cele trei elemente care prin imbinare si proportionalitate dau contur compozitiei ornamentale a camasii femeiesti.

Altita este alcatuita din randuri orizontale, cu motive geometrice repetate, delimitate intre ele prin linii despartitoare avand in partea de sus un rand cu motive mici, cusute. La camasile foarte vechi, altita prezinta o “despartitoare”, un spatiu alb lasat liber intre primul rand de motive si restul altitei. Motivele geometrice, abstracte, de pe altita sunt folosite si pentru alcatuirea raurilor de pe maneca, dar de multe ori ele se imbina cu motive diferite, mai ales la camasile cu ornamentatia executata in tehnica broderiei. Intre altita si “rauri”, “incretul” tine echilibrul, delimitand campii ornamentali, avand un colorit neutru, temperat, cu motive geometrice cusute in tehnici speciale: “punct urzit cu fir”, “pite”, “sebace”.

Daca in secolul trecut vechea camasa femeiasca a cunoscut o compozitie ornamentala echilibrata, centrul de greutate fiind altita, in jurul careia se organiza intreg ansamblul ornamental cu incret, randuri “tinute” (drepte) sau randuri “infurcite” (oblice), cu aceleasi randuri plasate pe pieptul si pe poalele camasii, in secolul nostru acest echilibru se tulbura aparand astfel compozitiile cu ornamentatia manecii “in blana”, uneori chiar fara incret. Decorul acopera astfel toata partea vizibila a manecii si a pieptului camasii, eliminand spatiile albe si dand impresia de “incarcat”.

Mai apoi, se schimba vechea dispozitie a “raurilor”; dezvoltarea acestui element are ca rezultat variante ornamentale in care este redus incretul si raman doar altita si randurile sau se renunta si la altita, randurile dispuse in unghi (infurcite in doua) acoperind manecile si pieptul camasii.

Se constata astfel ca pot fi intalnite trei tipuri de ornamentatie a camasii femeiesti care au o frecventa preponderenta: compozitia cu altita, incretul si randurile drepte pe maneci si pe piept, compozitia cu “blana pe maneci si pe piept” si compozitia cu randuri “infurcite”.

Fata de “ciupac”(partea superioara a “iei cu trup”), “trupul iei”, adica poalele, prezinta mai putine variante. Ornamentul, redus la cateva motive marunte (“rauri pe clini”), era insirat pe cusatura clinilor; jos, un simplu “tiv tighelit”.

Spre sfarsitul secolului trecut s-a introdus in portul femeiesc “fusta”, o poala cu aceiasi clini, care se imbraca peste trupul iei si reprezenta o piesa de port aleasa. Ornamentul acesteia era plasat la tiv sub forma de “chenar” in “sebace” cusute sau alese “randuri pe la poala”; cheita care incheie foile apare mai dezvoltata.

Dupa Primul Razboi Mondial a aparut “ia copilareasca” diferita de “ia batraneasca”, denumire dobandita de camasa cu blana. Ia copilareasca, mai mica, adeseori cu volan (“roata la maneca”), fie cusuta, fie aleasa in razboi, reactualizeaza stilul camasii cu altita in forme mai simple.

Costumul cu doua zavelci se purta cu zavelci diferite, nu perechi: in fata, zavelca “in panza” vanata sau neagra, ornamentata cu alb, si, la spate, zavelca in scoarta, de obicei rosie. Costumul cu zavelci perechi (“costumul national”) este mai recent si are ambele zavelci tesute in “scoarta” si cu chenare pe poale, culoarea cea mai des intalnita in Pietrari fiind un rosu inchis, aproape visiniu, culoare ce se regaseste si in raurile de pe camasi.

Costumul cu opreg, care, considerat la mare pretuire, se imbraca “numai de femeile cu stare, cand ieseau in lume, in sarbatori mari”, se purta fie singur, in cute mari la spate si intins in fata, “invaluit pe trup” si “inchiotorat” la stanga, fie cu o zavelca in fata ( intotdeauna “in panza”).

Braul ales “in scoarta” si betele cu margele completeaza acest costum de sarbatoare.

In ultimele decenii ale secolului trecut a aparut un costum femeiesc mai usor si comod la purtat, cu o executie tehnica mult simplificata. La acest tip de costum popular intalnim: ia cu poale, cu gura in fata si maneca scurta, cu volan, decorata cu altita, incret desfacut si mai ingust si cu randuri alternate cu sebace mari care se repeta pe piept si pe spate, iar poalele sunt ceva mai scurte si decorate cu rauri de la altita; "soartele" colorate sunt zavelci identice carora li s-au adaugat coltisori cu margini; betele nu mai au margele, iar maramele se confectioneaza foarte rar.

In prezent, costumele populare nu se mai poarta si nu se mai confectioneaza, ele ramanand ca o marturie a unei adevarate arte care va disparea in timp si de care ne vom aminti in viitor numai vizitand salile unor muzee de profil sau ale unor expozitii de arta populara.

 

Obiceiuri traditionale

In ciclul obiceiurilor traditionale ce se desfasoara si in comuna Pietrari ca si in toate satele romanesti si care contin o varietate de datini si manifestari cu o ampla desfasurare in viata satului, un loc deosebit il ocupa obiceiurile de iarna.

Formele de manifestare sunt mostenite din cultura folclorica romaneasca si au fost transmise prin traditie din cele mai vechi timpuri si pana in zilele noastre.

Modalitatile de sarbatorire sunt numeroase, de o deosebita bogatie, implicand participarea intregii colectivitati, inclusiv a copiilor.

Perioada de desfasurare a acestora este intre 23 decembrie si 2 ianuarie. In acest interval exista o serie de obiceiuri stravechi de factura precrestina cu un evident continut laic, adaptate si uneori chiar suprapuse sarbatorilor religioase.

Urarea de Mos Ajun sau “La colindeti” este primul obicei de iarna. Obiceiul se desfasoara “in cete” de copii, baieti sau grupuri mixte. De obicei se strang 3-4 cete mari formate din 50-60 si chiar mai multi copii, unii insotiti de parinti sau bunici, care colinda fiecare pe o anumita portiune, fiecarei cete apartinandu-i un anumit “sector” de ulita. Manifestarea are loc in seara de 23 spre 24 decembrie. Copiii se aduna de obicei la o casa unde repeta colindele si odata cu venirea serii isi incep colindatul. Pe alocuri se intalnesc la capatul satului. De obicei, ei colinda casele la rand si se opresc in fata portii sau intra in curtea gospodarului, la fereastra caruia striga urarea traditionala care se repeta de trei ori:

Buna dimineata la Mos Ajun
Sa fie intr-un ceas bun!
Ne dati, ori nu ne dati?
Buna dimineata !

Apoi, satenii care au fost gazde trec cu cosul sau cu sacul cu “colindeti” pe la fiecare. Denumirea de “colindeti” este atribuita darului pe care il primesc colindatorii in totalitatea lui si care, in afara de colaci, poate fi compus din:fructe (mere, pere, nuci, gutui, poame uscate), produse fainoase (covrigi, cornuri, gogosi, biscuiti, turta dulce), dulciuri (bomboane, ciocolata) etc. Colindatorii poarta traistute de gat in care pun darurile pe care le primesc. La unele case colindatorii primesc pe langa colindeti si cate o ceasca de tuica fiarta sau de vin fiert. Atunci cand nu primeau colindetii ceruti, cetele strigau:

Cine nu da boboneti
Sa faca casa bureti
Si copiii castraveti
Pentru un covrig
Inghetai de frig
Pentr-un bobonete
Sapte boate-mi dete.

Urarile sunt deci de cele mai multe ori scurte, iar continutul urarii este acelasi la fiecare casa colindata.

In seara care precede sarbatoarea Craciunului, grupuri de cate 2-3 copii sau tineri umbla cu “Steaua” si cu “Irozii”, prevestind nasterea Domnului.

In ajunul Anului Nou se umbla cu “Plugusorul” si cu “Capra” de catre cete mai mici de copii sau tineri.

Alte obiceiuri sunt legate de seara Anului Nou (unele dintre ele se mai pastreaza, altele nu). Astfel, in aceasta seara speciala fetele mari, “de maritat”, se strangeau la o gazda la care, prin diferite procedee stravechi, isi ghiceau norocul in casatorie: fie saltand de sub oalele puse special niste obiecte care simbolizau caracteristici ale alesului, fie maturand prin casa si aruncand gunoiul afara, in curte, “din ce parte vor latra cainii, de acolo va veni alesul”, fie “vrajind” alesul. La alte gazde se strangeau gospodarii care incercau sa ghiceasca vremea de peste an, a fiecarei luni din noul an, punand “cepele” (presara sare in 12 cepe si daca ceapa isi lasa mai multa apa, luna reprezentata prin ceapa respectiva va fi ploioasa).

In dimineata zilei de Anul Nou copiii pornesc in cete mici (2-3 copii) sa ureze cu “Sorcova”. Obiceiul se adreseaza doar membrilor familiei sau unui grup de rude si vecini. Cei carora le este adresata urarea sunt atinsi ritmic cu sorcova pe tot cuprinsul rostirii textului. In prezent, sorcova este un buchet de flori artificiale (din hartie colorata) ce imbraca un bat. In trecut, sorcova era din flori naturale, mai ales de la pomii roditori (mar dulce).

Sorcova vesela,
Sa traiti,
Sa-mbatraniti,
Ca un mar,
Ca un par,
Ca un fir de trandafir,
Tare ca piatra,
Iute ca sageata,
Tare ca fierul,
Iute ca otelul,
La anu’ si La multi ani !

Tot in ziua de Anul Nou, copiii in primii lor trei ani de viata, sunt dusi la moase unde sunt “dati de grinda” de catre aceasta cu urarea:

Tata mare!
Tata mare!
La multi ani!
Sanatate, noroc
Si minte multa!

In aceeasi zi, finii se duc la nasi cu daruri (alimente, bauturi).

In ansamblul lor, obiceiurile de Anul Nou nu au o coloratura artistica bogata in stadiul lor de azi.

Tot in cadrul obiceiurilor traditionale de peste an se afla urmatoarele obiceiuri:

  • Primavara, flacaii fac focuri mari pe dealuri si, prin strigaturi hazlii, satirizeaza fetele care au ramas nemaritate sau pe gospodarii care nu s-au pregatit indeajuns pentru lucrul de primavara; obiceiul se numeste “Aolica Mare”.
  • Legat de riturile funerare este obiceiul “mosilor de vara” – in “sambata mosilor” se asaza in locuri vizibile alimente pentru cei morti, iar in “duminica mosilor” cei vii isi fac daruri, socotindu-se: barbatii si baietii – “veri”, iar femeile si fetele -“surate”;
  • Cand vara era seceta, baietii si fetele, in cete, umblau cu “paparuda” pentru a aduce ploaia;
  • Culesul roadelor se facea totdeauna lasand in livada, intr-un pom, cateva fructe sau, pe ogor, cate doua tufe de porumb neculese, ca semne bune pentru rodul anului viitor;
  • Toamna, in octombrie, satele rasunau seara de cantecele si jocurile de la claci: la casa cate unui gospodar se strangeau fete, flacai, neveste si barbati care ajutau la curatatul porumbului si la urcatul acestuia in pod.

Astazi, tot mai putine dintre aceste obiceiuri mai sunt respectate, doar cateva supravietuind, cu destula greutate.

Personalitati ale Comunei Pietrari

 

  • scriitori: Ion Scurtu (scriitor); Mihail Buricea (poet, prof. dr. la A.S.E. Craiova); N. Gh. Popescu-Rebus (publicist); Cornel Moraru (critic literar si gazetar)
  • Cornel Moraru   Prof. univ. dr. CORNEL MORARU

    Lucrări publicate de Cornel Moraru
    Cornel Moraru a urmat studiile liceale la Rîmnicu-Vîlcea (Liceul "N. Bălcescu", azi "Al. Lahovary), iar studiile universitare la Bucureşti: Facultatea de Limba şi Literatura Română (1961 - 1966) şi Facultatea de Filosofie, secţia f.f. (1967 - 1974).
    În anul 1999, şi-a susţinut teza de doctorat, Lucian Blaga, Convergenţe între poet şi filosof, în cadrul Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca (conducător ştiinţific Prof. univ. dr. Ion Pop).

    Cariera profesională
    Profesor secundar de limba şi literatura română la Liceul "Radu Negru" din Făgăraş (1966 - 1979)
    Lector şi apoi conf. dr. la Universitatea "Transilvania" - Braşov (1993-2001); conferenţiar dr. la Universitatea "Petru Maior" - Tg.-Mureş (din 2001) şi prof. univ. dr. la Universitatea "Petru Maior" (din 2004);

    Activitate publicistică
    Debutul publicistic a avut loc în paginile revistei Vatra, în anul 1972, cu un eseu. A deţinut, în continuare, rubrici în revistele Vatra, Flacăra, Astra, Viaţa Românească, iar mai recent în Discobolul ("Zări şi etape", unde a publicat studii despre opera lui Lucian Blaga sau a comentat cărţi dedicate lui Blaga). Publică în Vatra (din 1972 până în prezent), Viaţa românească (1973 - 1978), Flacăra (1974 - 1976), Discobolul (1997 - 2000) şi, sporadic, în Familia, Astra, Caiete critice, Contemporanul, Tribuna, Steaua, Observator cultural, Tîrnava, Paradigma, Cultura etc.

    - redactor la revista Vatra din Târgu-Mureş (1979 - );
    - redactor-şef al revistei Vatra (1983 - );

    Premii
    - Premiul pentru eseu al rev. Arca (1995);
    Textul şi realitatea, volum premiat de Asociaţia Scriitorilor din Tîrgu-Mureş, 1984
    Premiul "Cartea anului" pentru critică, la Salonul Naţional de carte de la Cluj-Napoca şi Premiul Filialei Mureş a Uniunii Scriitorilor din România pentru Obsesia Credibilităţii, 1996
    Pentru Constantin Noica (2000), Premiul Filialei Mureş a Uniunii Scriitorilor
    - Premiul pentru critică literară al rev. Discobolul (2000):
    - Premiul "Mihai Eminescu" pentru critică literară, 15 ian 1992;
    - Ordinul Naţional Pentru Merit în grad de Ofiţer (2000);
    - Cetăţean de onoare al municipiului Tîrgu-Mureş (2002).

    Asocieri
    Membru al Uniunii Scriitorilor din România
     
  • muzicolog: Merisescu Gheorghe;

  • tipografi si cronicari: Dionisie Eclesiarhul; Episcopul Climent;

  • actori: Sorin Dinculescu (actor la Teatrul Masca din Bucuresti);doctori intr-un domeniu socio-uman: Nicolae David (prof. dr. A.S.E. Bucuresti); Ioan Pana (prof. dr. A.S.E. Craiova); Ileana Zmeu (prof. dr. al Universitatii de Stiinte Agricole Bucuresti); Scheau Mihai (prof. dr. al Institului de Medicina Naturista din Craiova).

     

  • profesor si pastrator al artei populare romanesti:
  •  PREZENTARE AUTOBIOGRAFICA

  • DSCN5140

            David C. Anica,nascuta 19.08.1936 in orasul Husi,jud. Vaslui,din parinti:tata-militar de cariera,mama-casnica,ce a crescut 6 copii,eu fiind a treia.

              Am absolvit Institutul Pedagogic 1955 si am fost numita dascal in Husi.

              La Pietrari  am venit  in 1967,casatorindu-ma si am profesat ca dascal in localitate.Din 1968,cu ocazia sarbatoririi corului de 20 ani,dirijat de prof. Nicolae Popescu Rebus,contribuind la o mare expozitie si organizarea unei manifestari culturale de mare amploare,am ramas mereu un lider pentru ca m-am implicat in munca cultural-artistica si pedagogica,nelipsind in nici un an,cu participare directa ca si colaborator al revistei ,,Realitatea,, ,publicand articole,proza si poezie.Mentionez ca am militat ca arta populara din Valcea sa elimine kitsch-ul si sa promoveze arta pura populara,fiind si profesor extern la Scoala populara din Valcea si 12 ani clasa de cusaturi populare pentru copii si femei;am participat activ la toate manifestarile la care comuna Pietrari  a fost invitata,drept recompensa am primit o medalie de participant la Alba-Iulia,medalie de argint la concursurile de costum popular si arta autentica si peste 100 de diplome.

Primari ai Comunei Pietrari

Primarul Comunei Pietrari
  • 1906 - Gheorghe Ionescu Delcea (primar al localitatii Pietrari, localitate formata din satele Pietrari si Pietrari de Sus);
  • 1949 - in Pietrari: Comanescu I. Constantin, Merisescu Mircea (ales in iulie 1949 in functia de presedinte al Comitetului Provizoriu al Comunei Pietrari) si Ocroteala A. Gheorghe ( 1949);
    in Pietrari de Sus: Mentea N. Nicolae (ales in februarie 1949); si Meres C. Constantin (ales in iulie 1949);

    - in Pietrari de Sus: Meres C. Constantin iar din luna mai a acestui an – Galbinusi I. D-tru (trimis de Regionala Arges);

  • 1952 – Comuna Pietrari (localitatea este formata din ambele sate): Galbinusi I. Dumitru (ianuarie 1952), Apostolescu Timoftei (martie 1952) si Lisandru Nicolae (trimis de Reg. Arges, mai 1952);
  • 1950 - in Pietrari: Ocroteala A.Gh.;
  • 1952-1955 - Lisandru Nicolae;
  • 1955-1957 - Iancu Cornel ( Arges);
  • 1957-1958 - Cirstei Constantin;
  • 1958-1962 - Filip Gorun;
  • 1962-1967 - Duta Constantin;
  • 1967-1972 - Sosoaca Nicolae;
  • 1972-1976 - Popescu Gheorghe;
  • 1976-1980 - Cirtala Vasile;
  • 1980-1984 - Papa Georgeta;
  • 1984-1990 - Cirtala Vasile;
  • 1990-1992 - Tudosescu Adrian (interimar);
  • 1992-1996 - Tudosescu Adrian;
  • 1996-2004 - Sosoaca Nicolae;
  • 2004-2020 - Moraru Nicolae;
Page Reader Press Enter to Read Page Content Out Loud Press Enter to Pause or Restart Reading Page Content Out Loud Press Enter to Stop Reading Page Content Out Loud Screen Reader Support